Nucul este un pom fructifer cu tulpina viguroasă, cu coroana rotată și cu frunze mari, aromatice, cu fructe care au un miez comestibil, bogat în grăsimi și vitamine.
Nucul este răspândit în zona temperată şi mediteraneeană, ca floră spontană sau în culturi.
Nucul „comun”, numit şi nuc persan, nuc englezesc sau uneori nuc românesc are denumirea ştiinţifică Juglans regia.

Etimologia „nucului”

Cuvântul nuc vine din limba latină nux, nŭcis (Pușcariu 1197; Candrea-Dens., 1252; REW 6009) – similar cu limbile italiană noce, provensală notz, franceză noix, catalană nou, spaniolă nuez, portugheză noz, toate reprezentând numele fructului.
În limba latină nucul se numea nux Gallica, după regiunea Galatia din Anatolia.
În limba engleză şi alte limbi germanice trebuie să studiem cuvântul walnut.
Cuvântul walnut nu distinge cele nucul comun (Juglans regia) de celelalte specii de Juglans (de exemplu nucul negru – Juglans nigra).
În Marea Britanie termenul folosit este common walnut; Persian walnut se foloseşte în Africa de Sud şi Australia; English walnut în America de Nord şi uneori în Marea Britanie, Noua Zeelandă şi Australia.
În limba chineză nucul este denumit 胡桃 (hú táo în mandarină), care înseamnă piersică Hu, sugerând asocierea nucului cu barbarii Hu din regiunile de nord şi nordvest care au introduc cultura nucului în China.
În Mexic este numit nogal de Castilla, sugerând că mexicanii asociază introducerea nucului în Mexic cu spaniolii din Castillia (faţă de nucul negru din America).

Habitatul de proveniență

Juglans regia provine din Asia Centrală, dintr-o zonă care cuprinde vestul Chinei, Uzbekistan, nordul Indiei, Iran (Persia), Armenia şi Turcia de astăzi. În aceste ţări există o diversitate genetică foarte mare, cu soiuri de nuci ancestrale cu fructificare laterală. În timpul migraţiei spre Europa de Vest, nucul comun şi-a pierdut aceste caracteristici şi a devenit un arbore mare cu fructificare terminală.

Cultura nucului în lume

În prezent nucul este cultivat pe suprafeţe mari în China, SUA, Turcia, Mexic, Iran, India şi Franţa.

Producţia de nuci în lume

În anul 2013 producţia mondială de nuci în coajă a fost de 3458046 tone.
În anul 2013, clasamentul ţărilor producătoare de nuci arată astfel (tone miez de nucă):

Producția de nuci în coajă – tone – 2013 – conform FAO – vezi aici situatia din toate tarile.

Exporturile de miez de nucă

SUA sunt principalul exportator de miez de nuca, la nivel global. În 2013 SUA au exportat 74500 tone de miez de nucă, reprezentând 40% din exporturile globale de miez de nucă.
Coreea de Sud, Germania, Japonia și Canada au fost cele mai importante destinații, reprezentând 37000 de tone de miez de nucă.
Spre deosebire de topul țărilor în funcție de suprafața cultivată cu nuci, unde nu suntem în top, în topul exportatorilor de miez de nucă am fost pe locul 7 în 2013.

Exporturile de miez de nucă la nivel global – 2013

Cultura nucului în România

Cultura nucului găsește condiții de creștere și de rodire în toată țara, atât în zona pădurilor de fag și stejar, cât și în zona de câmpie pe marginea cursurilor de apa. Nucul se cultivă în țara noastră din cele mai vechi timpuri. Dezvoltata de-a lungul secolelor, aceasta tradiție a propulsat România printre cele mai mari țări producătoare de nuc din lume.
Până în anul 1900 nucul ocupa întinse suprafețe de păduri și de plantații în fondul silvic. Numărul mare de nuci existente în anumite centre s-a răsfrânt și în toponomia a numeroase localități fiind denumite: Nucet, Nuci, Nucșoara, Nucul, Poiana Nucilor, Diosig (din maghiara dio=nuc), Orăștie, Oraștioara, Orsova, Oresani (din slava oreh=nuc).

În anul 2013 România a avut o balanță pozitivă în valoare de 241,000 USD în comerțul cu nuci în coajă şi de 38,079,000 USD în comerțul cu miez de nucă.
Principalele pieţe pe care sunt vândute nucile româneşti sunt Franţa, Croaţia, Spania, Austria, Turcia, Slovenia şi Marea Britanie.

Informaţii suplimentare

Condiţii de creştere

Nucul este sensibil la ger, preferă iernile cu temperaturi moderate.
Temperaturile sub -20 grade Celsius afectează nucii.
Preferă solurile bine drenate şi afânate şi locurile însorite (luminate).

Plantarea nucilor

Nucii se plantează toamna sau primăvara (în repaus vegetativ), la temperaturi de peste 5 grade Celsius.
Recomandăm plantarea nucilor altoiţi, pentru a beneficia de o productivitate ridicată dar şi de un miez de nucă de calitate. Nucii altoiţi intră pe rod cu câţiva ani mai devreme faţă de nucii nealtoiţi.
Nucul fructifica de la varsta de 10-12 ani (nucii nealtoiti, obtinuti din samanta) si de la 4 ani (nucii altoiti). Fructificarea la nuc este anuala si abundenta.

Caracteristici pomicole

• Frunzele de nuc sunt cazatoare, imparipenat-compuse, mari. Toamna frunzele se coloreaza, trecand de la o culoare la alta: verde-galben-maro
• Coroana este larga, globuloasa
• Fructul de nuc este o drupa sferica, de 4-5 cm diametru, cu invelis carnos verde (care la maturitate crapa si se desface, eliberand nuca)
• Nuca este ovoida, brazdata neregulat, zbarcita invelind samanta (comestibila, cu gust placut, mare, acoperita de o pielita comestibila)
• Ramurile-lastarii (lujerii) sunt vigurosi, brun-verzui, glabri si lucitori, emana un miros specific si aromat
• Florile sunt unisexuat-monoice (mascule si femele pe acelasi pom). Florile mascule sunt reprezentate de amenti (matisori) verzi-negriciosi, care atarna, lungi de 8-10 cm. Florile femele sunt sesile (fara codita), purpurii sau verzui. Nucul infloreste in perioada aprilie-mai
• Tulpina nucului este dreapta, cu scoarta neteda de culoare argintie-cenusie. La batranete formeaza un ritidom cenusiu-inchis cu crapaturi rare